HANUL ”ARBORELE VERDE”

Pe actuala stradă Vasile Alecsandri la nr. 8-10, acolo unde se intră acum în Pasajul "Vulturul Negru" se afla, pe la mijlocul veacului al XlX-lea, un han. Clădirea monument istoric, a fost construită în anul 1760. Sus erau câteva camere, care ofereau adăpost peste noapte celor aflaţi în trecere, iar jos, o cârciumă spaţioasă şi curată, cu mâncare bună şi ambianţă liniştită. Este aproximativ spaţiul actualului Teatru de păpuşi Arcadia şi al croitoriei de la parterul clădirii. Se numea Arborele Verde, de unde, apoi, şi-a tras numele şi strada pe care se afla, nume păstrat până în 1920.

Cu timpul cârciuma Arborele Verde a devenit restau­rant. Numele a rămas acelaşi. De prin 1860, din faţa hanului plecau zilnic, începând cu luna aprilie şi până în octombrie, câte două curse de diligentă la Băile Episcopiei şi Băile Felix. La parterul localului, sala mare a servit în a doua jumătate a secolului al XlX-lea şi unor spectacole, întruniri politice, fiind preferat acest local mai ales de românii din oraş. Căci, după o încercare, se pare neizbutită, la 15 aprilie 1867, aici s-a constituit, la 1 iulie 1871, Reuniunea Politică a Românilor din Comitatul Bihor. Probabil acest moment şi-a pus definitiv amprenta "etnică" asupra localului. La restaurant aveau loc balurile românilor care reuneau toată elita oraşului.

La 3 februarie 1898 a avut loc o reprezentativă întrunire prin balul organizat de corul "Hilaria", bal prezidat de losif Vulcan. S-a interpretat acum piesa muzicală "Numele tău" de Ciprian Porumbescu. Aflăm din presa vremii că dirijorul corului a fost Avram Pop şi că Alexandru Aciu a recitat poezia "Rugăciunea din urmă" de George Coşbuc. S-a jucat atunci şi piesa lui losif Vulcan, "Gărgăunii dragostei".

La Arborele Verde se ţineau "seratele de cunoştinţă" ale studenţilor de la Academia de Drept, un fel de baluri "ale bobocilor". Acestea căpătau uneori tente politice soldate cu exmatriculări, cum a fost cazul studentului Lucian Bolcaş (octombrie 1898). La 12 mai s-a constituit, sub preşedinţia lui losif Vulcan, Institutul de credit "Bihoreana". Aici a fost marcat, la 9 iunie 1904, jubileul scriitoricesc al lui losif Vulcan, la împlinirea apropiată a patruzeci de ani de la apariţia revistei Familia.

În acest local s-a constituit, la 27 februarie 1900, departamentul orădean al Asociaţiei Transilvane pentru Cultura şi Literatura Poporului Român (ASTRA), convocată de Nicolae Zigre jr. şi la care au participat peste o sută de persoane.

Cum la instanţa de apel din Oradea se judecau procesele de presă, la Arborele Verde erau sărbătoriţi români achitaţi sau cei ce, spre satisfacţia admiratorilor, au scăpat doar cu o mică amendă.

În iunie 1900 şi în februarie, anul următor, au loc aici spectacole date de corul meseriaşilor români din Oradea sub bagheta dirijorului Nicolae Firu. La sfârşitul spectacolului din 2 februarie 1901 concertul a fost urmat de recitări şi de piesa lui losif Vulcan, "Nunta lui Pârjol".

 Construirea palatului Vulturul Negru a adus după sine înglobarea în acest complex arhitectonic şi a restaurantului Arborele Verde (arhitect: Sztarill Ferenc). A fost desfiinţat hotelul de la etaj şi transformat (în 1908) în cabaretul Bonbonniere, decorat în pluş alb şi vişiniu, unde dădea spectacole o mică trupă condusă de Nagy Endre. Tot aici a funcţionat şi Royal - cabaret (în 1909). Definitivarea acestui gen foarte gustat - cabaretul - are loc, la Oradea, în 1910, prin activitatea lui Kondor E, care a mai deschis alături, tot la etaj, o sală mică numită Cabaret Blanc, cu un "bar american", cu muzică de Jazz şi cu toate dichisurile adiacente. Dar, după 1910, când lumea orădeană dornică de distracţii s-a obişnuit cu sala spaţioasă de spectacole de la Vulturul Negru, vârsta de aur a restaurantului Arborele Verde a trecut.

Complexul a funcţionat şi în perioada interbelică, până către sfârşitul celui de-al doilea război mondial, fiind complet desfiinţat după 1948.

Din anii '60 aici funcţionează teatrul de păpuşi, azi purtând numele de "Arcadia".