CAMERA DE COMERŢ Şl INDUSTRIE – AL DOILEA SEDIU

Clădirea de pe strada M. Eminescu nr. 25, a fost terminată în pragul izbucnirii primului război mondial şi este un frumos exemplar al arhitecturii secesioniste orădene. Ambele clădiri ale Camerei de Comerţ şi Industrie, deci atât prima în care a funcţionat situată pe str. D. Zamfirescu, cât şi cea de a doua, au fost proiectate de către arhitecţii Komor Marcell şi Jakab Dezsö.

          Prosperitatea Camerei a determinat posibilitatea de achiziţionare a clădirii de pe actuala stradă M. Eminescu (cel de-al doilea sediu), cunoscută în arhitectura oraşului sub numele de "vila Okanyi-Schwartz" şi unde au funcţionat birourile sale până în 1940. Scopul declarat al Camerei, după Unire, a fost încadrarea comerţului şi industriei din Bihor în noua economie naţională. În 1922, pe teritoriul oraşului Oradea, existau 8.624 de brevete de funcţionare a unor întreprinderi industriale, comerciale, magazine, agenţii industriale.

Camera a avut în circumscripţia sa, între 1920 şi 1926, judeţele Satu-Mare şi Maramureş, iar din 1934, şi judeţul Sălaj. Această instituţie comercială şi industrială era condusă de un consiliu de administraţie care alegea din membrii ei un comitet de direcţie.

Prosperitatea economică orădeană din perioada interbelică s-a resimţit în anii crizei generale din 1929-1933 şi s-a curmat odată cu izbucnirea războiului. După ultimul război mondial, în anii comunismului, clădirea a adăpostit un cămin de copii, iar azi un studio al unui postului de televiziune local.